Iadul inimii


Ard intr-un foc mocnit si tac
Rabdand durerea cu ochii inchisi
Si n-am sa scot din mine-un sunet,
Doar cand carbunii vor fi stinsi.

Simt cum durerea creste-n mine
Si lacrimile-mi curg pe fata,
Dar nu ajung sa spun nimic
Caci sunt cristale mici de ghiata.

Aud parca un zgomot puternic,
Dar stiu ca inima-mi se zbate
Si n-o provoc la sentimente
Care ii sunt de tot luate.

Cad intr-o prapastie adanca
Si simt ca n-am s-ajung pamantul,
Mi-e teama sa privesc in jos
Caci doar la viata-mi este gandul.