Mă-ntind pe muchia barbară
A singurului NU din jur,
Visând o barbă cuaternară
Pe care s-o (pardon!) înjur;

Boltesc minuni peste portaluri,
Strâng pâine pentru miile de pești,
Dotez canalele cu valuri
Și-auzul cu ereți domnești…

Și te iubesc la nesfârșire,
Frumoasa mea de POC și PAC,
Ping-poanga mea, TU – nălucire
A zilelor ce intră-n sac,

Rerglementara mea eroare,
Borcanul meu cu murături!
(Ghici ce timpan-de-dor mă doare,
Prinos al dulcii tale guri?)…

Dar vi-i de-ajuns atâta vorbă
La poarta anului defunct
Și ninge lin, precum în ciorbă
Cade piperul – punct cu punct…

Deci, LA MULÞI ANI! Și fericire
Și HI-HI-HI și HA-HA-HA
Și-n semn de drag și prețuire –
Surâsul meu (cu î din a!).