șoptite-s cărările doar în tablouri
în viață drumurile se spun cu glas tare
de pildă - brațul tău e o potecă
ce urlă la mine cu disperare

așez cu ochii autostrada
pe mijlocul tău reglementat prin abuz
e lată durerea de-a face din umăr
alee-necată în ochiul ursuz

pe roșu te trec când am drum de țară
colbit peste gene bătut în opinci
artera ți-o zbor cu un deget de apă
constant de la unu până la cinci

și când obosesc și dusă-i sandaua
bretelele sar bordurii cărunte
te am cimentat până-n os și cuvânt
pe drumul cel greu pe drumul de munte