Doar vântul taie, frunza și acel
cristal, ce smulge steaua unui vis
în noaptea cu mirosuri de măcel,
ascunsă dincolo de scenă în alt vis ucis.
Și doar un întuneric, ascuns în ochiul lui
cu irisul speriat doar de lumină,
pândește-n noapte umbra nimănui.
Sub talpa lui nimeni n-o să mai vină.