E cald…
Și praf și ciulini și rafale
Se învăluie în murmur de jale,
Și ciori și cocoare și soare
Străluce cumplit și dogoare
Pe plita încinsă a țărânii din câmp
Și e cald.

Amăgiri…
Scântei tăioase și luciri
De aramă de câmp prăfuit,
Și mirosul țărânii de trup putrezit
Și zgomot perfid de glonț rătăcit
Se aude pe câmp. E război,
Și praf și ciulini și rafale.

Visuri…
Visuri de pace, de calm și tăcere
Și pline de a vieții plăcere.
Iată, atacă din nou cu armele în mână
Bieții soldați, dar moartea îi îngână
Și câmpul cu rănile sale
Se învăluie în murmur de jale.

Moarte…
Moartea pândește în ceruri, în praf și-n țărână,
Războiul îi mână din urmă
Pe bieții soldați, cu ropot metalic
Și tunuri tună năpraznic,
Deasupra se agită-n duhoare
Și ciori și cocoare și soare.

Foc…
Și explozii în lanț, incendii și rug,
Vâlvătaie de foc ce topește,
Se agită pe câmp în amurg.
Văzduhul întreg se încălzește
Cerul topit încet se prelinge
În picuri pe câmpul de sânge.




Ciupercă…
Imensă, gingașă, plăpândă,
Învăluie totul arzândă,
Dătătoare de moarte și boală
Și totul adoarme și nu se mai scoală.
Nu a mai rămas nimic, decât al morții cânt
Pe plita încinsă a țărânii din câmp.

Tăcere…
Apasă ca plumbul pământul
Vieții din el curmându-i avântul.
Doar moarte și vid și întuneric
Răsună în văzduhul himeric.
Unde cândva se auzea bucuria, acum
E cald.

Și e cald
Pe plita încinsă a țărânii din câmp.
Străluce cumplit și dogoare
Și ciori, și cocoare și soare.
Se învăluie în murmur de jale
Și praf și ciulini și rafale.
E cald…