poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-02 | |
nu mai dați drumul la mitralieră nu-i mai întâmpinați cu gloanțe în această seară/ cei doi falși călugări urmăresc în direct pulverizarea lunii lor, frate/ sora izbită cu mine în aceeași seară de torționarul meu, frate/ evaluați-vă uniformele, luați-o de la capăt, săpați mai adânc să scăpați de noul atac/ din explozia asta fragmentele vă vor vizita și mai mult și mai des ca înainte/ vizitele din care nu mai ieși viu/ fragmentele în care surorile mele se urmăresc pe șină//
și încet-încet numai dragostea noastră a rămas mai presus de ochiul acela diform învinețit/ deasupra cocoașei ce o purta ca pe un lucru sfânt închegat în sfârșit în acel parfum care m-a urmărit s-a întins din ecran ca o mână/ până aici, mai departe totul este interzis/ necuprins te aștept ca și când ai mai fi încă viu ca și când aș fi mort și m-aș întoarce în groapă la tine sens de răsucire/ încet-încet a rămas mai presus de arborele aceluiași copil diform încleiat la încheieturi cu mamă// evaluați-vă pădurile acele priviri pe care ultima oară le-ați aruncat înaintea glonțului au fost frunzelor date ca niște respirări după aceea peisajul s-a ars nici acum nu este definitiv/ nici acum nu ești treaz nu mai poți fi/ nu mai ai nimic în ochiul diform în care am râcâit arhelogic după ceea ce ai fost/ mai departe totul a fost interzis// am aruncat cu zarurile din ecran două companii trebuiau să moară în realitate sacrificiul a fost al unui singur soldat/ oricât de multe armate pot fi, sacrificiul este al unui singur soldat/ înglodat până dincolo de mormânt în seara asta nu întampinați cu gloante, vă rog, pe torționarul meu, frate/ cu o urmărire scurtă s-a încheiat ziua în brațele unui arbore diform am descoperit mai presus de orice mă înfășurasem în dragoste și tăceam ca un revolver înaintea glonțului// nu mai putem să fim din nou știu o bere bună lunecând pe un gâtlej împăcat, un glonț pornind din ochiul diform înapoi înspre creierul care i-a creat explozia în craniu/ cameră/ ardere/ nu-mi întâmpinați și-n seara asta femeile cu lucruri unsuroase, mai departe totul a fost interzis...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate