Prea departe mă credeam
Când nu-mi erai aproape,
Cerul albastru nu-l vedeam
Nici luna și nici stele. Era noapte.

În clipa când ne revedeam
În mine viața învia,
Cu soarele noi străluceam
Restul lumii nu ne vedea.

De te-am făcut să plângi,
Te rog acum mă iartă
Tu inima îmi frângi
Nici eu nu am vrut ceartă.

Degeaba stau acum și plâng,
În jur e întuneric, fort
Aripile-mi încet se frâng
Eu mort, el mort, tot mort.

Mă descompun pe loc
În ce am fost odată
Pământ apă și foc;
Iubirea-i blestemată.