poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-26 | |
pelerini ai inimii mele
sunt liniște îmbibați cu fulgi arămii și uneori raze albastre oh dar de ce nu mă vor mângâia șuvițele sufletului meu oh dumnezeu-inexistent născut de o prostituată sunt flăcările astea prea moi? dar hărțile vor fi goale eternitatea astea “și de ce îl devorează corbul pe acel înger?” întrebă copilul bătrân, aruncându-și jucăriile scârboase pe asfaltul noroios în timp ce stelele erau alungate dureros degetele fluture îți vor atinge în cele din urmă zorii, sine, te rog nu țipa înserarea este martora unei piese greșite desfăcându-se, îmbrăcând cerșetorii, rochia mea de mireasă este deja moartă, de fapt aripile mele s-au născut moarte dar de ce aduc cu ele pelerinii negri? pentru că… pentru că atunci când ești tânăr, porumbeii sângerează pentru că sunt surdă și oarbă, Tu nu mă auzi îngenunchez în fața frigului, dar ce înseamnă această șoaptă dacă zâmbetul tău, ochii tăi, libertatea ta nu sunt decât ruginiți pelerini ai inimii mele? clopotele oceanului albastru au sunat, viața ta se va retrage până când vei fi doar un ciob blond de-al păcatului nereciproc, și dacă secunda căprui doare, cântă Pacea prin somn…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate