poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-25 | |
Voi, acești suflători!
Cine credeți c-ar putea cinsti masa voastră dacă n-ați pus pe ea duhul credinței, oameni toți vor cărămizi să dureze cetăți, măcar un turn babel risipit printre coperțile unei biblii zace dărâmat ca să amintească viitorimii de ce oamenii nu își mai vorbesc ca altădată, de la buză la buză; rupeți pâinea și vinul dintre scoarțele acestor coperți roase de molii, așezați albe fețe de mese și pe ele câte mai câte bunătăți; pene din aripi de arhangheli, colorate, aurite, linguri de lemn și leagăne pentru copii, fusuri de tors, voi sunteți beneficiarii praznicelor albastre în care norii coboară împreună cu vocea cea dintâi a lui Dumnezeu. Cine mai poate crede că ceasurile au un meșter bătrân care a dat forma timpului ce se scurge ca un sirop condimentat printre sufletele celor ce se trec, hrana aceasta pe care voi o devorați se face sub chinul secundelor, nu există cuiere în care să punem aceste haine de humă, poate doar tărâmul morții ca un negru corn al abundenței plin de ouă de buhă; doar moartea este singura care le văruie odată la sfârșit de felinar. Voi, acești suflători! Cine credeți c-ar putea cinsti masa voastră dacă n-ați pus pe ea duhul credinței, oameni toți vor cărămizi să dureze cetăți, măcar un turn babel risipit printre coperțile unei biblii zace dărâmat ca să amintească viitorimii de ce oamenii nu își mai vorbesc ca altădată, de la buză la buză; rupeți pâinea și vinul dintre scoarțele acestor coperți roase de molii, așezați albe fețe de mese și pe ele câte mai câte bunătăți; pene din aripi de arhangheli, colorate, aurite, linguri de lemn și leagăne pentru copii, fusuri de tors, voi sunteți beneficiarii praznicelor albastre în care norii coboară împreună cu vocea cea dintâi a lui Dumnezeu. Cine mai poate crede că ceasurile au un meșter bătrân care a dat forma timpului ce se scurge ca un sirop condimentat printre sufletele celor ce se trec, hrana aceasta pe care voi o devorați se face sub chinul secundelor, nu există cuiere în care să punem aceste haine de humă, poate doar tărâmul morții ca un negru corn al abundenței plin de ouă de buhă; doar moartea este singura care le văruie odată la sfârșit de felinar.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate