poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-21 | |
plec din mine cum plec dintr-un cimitir
plin de verde ca o grădină las în urma fraze înalte deasupra cuvintelor strivite liane de temeri înăbușind zâmbete cu iarba tăcerilor înaltă cât spicul și pretutindeni o viață moare și învie tristețea transformată în humă pântecul pentru încălzirea altor semințe de fericire gestul fără sens al speranței azvârlind neîncetat iluzia de a sorbi soarele mult prea multă lumină când închid ochii să prind clipa unui salt în gol dumnezeu știe încotro mă poartă năvala de forme ce seamănă locurile în carnea mea de zburător ocazional mereu aceleași urme pe-aici am plâns pe-aici am iubit pe-aici am primit pe-aici m-am daruit astăzi m-am oprit la un capăt cât să iau flori și să dau flori ce risipă de jertfă vegetală de bucurie parfumată țâșnește din mine și scutură ninsori de lumină petale mă-mbracă blând a pământ și negândesc un zambet pe o-ntrebare și pe-un răspuns ce să faci cu-atâtea gânduri albe nostalgii care-ți ies din trup roadele nenăscute din polen ispita galbenului inocența pistilului ce să faci cu atâtea ofrande necerute tocmai tu cu seriozitatea stearpă de creatură cugetătoare și liberă le ascunzi prin buzunare și umpli carnetul cu impresii presate mulțumești frumos și pleci în direcția opusă pe locul meu nuditatea rănilor împietrite crește o altă grădină
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate