Îmi lipseau atât de mult
halatul din baie rămas mut,
hainele prin casă aruncate
și tu zâmbind, întinsă pe spate.
Pahare pe jumătate pline,
sau goale, așa, ca tine.
Cu draperia peste întuneric
să te mângâi peste trup, frenetic,
gândurile să fie fapte, din pagini roase
în orele ce până dimineață sunt rămase.
Să îți fumez sărutul, să îl beau
și în ființa ta să mă afund și mai vreau,
să las acel halat în baie, într-un cui
și să aștept o altă zi, să vii, să-mi spui
să vin, să îl îmbrac la fel ca prima oară.
Să îmbrăcăm mătasea-incendiară.