Aveam patru ochi prin care ne priveam,
Ne priveam necontenit, nestingherit.
Patru ochi ce priveau impreuna calea sa-si vada,
Priveau cate doi, pe mine, pe tine sa vada.
Aveam patru urechi ce se atingeau deseori,
Urechi ce stiau sa asculte dulcele soapte.
(Mai tii minte cand aplecam ureche la pieptu-ti, iubire s-aud?)
Urechi atinse uneori de buzele soptinde,
Urechi ce duceau atunci mesajul fara a fi auzit.
Aveam doua guri ce sarutau: discret, cu foc, pe fuga, in noapte..
Doua guri ce-si muscau buzele…
Doua guri ce-si sopteau iubire.
Aveam doua inimi… bateau la unison…
Bateau fiecare cat pentru amandoi…
Eram doi…
Ai plecat si…
Un gol a ramas acolo-n piptul meu,
Un gol secerat de vant singuratec.
Am ramas mut, cu buzele serbede, lipsite de buzele tale,
Am ramas surd… au plecat sunetele odata cu tine.
M-ai lasat orb… ai plecat si ai luat cu tine tot ce aveam de vazut.
E negru si ma ghicesc a fi un punct negru intr-o mare de negru.
Eram doi… ai plecat si n-am ramas nici macar unul…


07.04.2005