poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-11 | |
Era doar o altă zi, o zi cu zăpadă.
Foarte acoperiți în fața frigului ce se lăsase oamenii mergeau parcă mai grăbiți pe stradă dar i-am privit și aveau chipurile nespus de frumoase, îmbujorate de-ale vântului adieri înghețate sau poate, de gânduri păcătoase ce iscodeau de sub paltoane încheiate și fulare cât mai groase. Iar seara pașii pe zăpadă mai dispar. Fulgi mari ascund secretul urmei ce era și oamenii trec parcă tot mai rar, așa că a dispărut până și ultima. Prin clepsidra timpului se scurge nea. Secunda înghețată se depune albind noaptea căreia doar bezna neagră până ieri i-aparținea și atâta alb, tot până ieri, nu cunoștea. . . . Era o noapte, frig și gheață. Alb infinit. Zăpada grea pe crengi fragile apsând părea un semn că au îmbătrânit și le-nchina pân’ la pământ în fața albului sfârșit. În dimineața care vine și care se anunță vag prin dunga de lumină pe bolta dinspre zi, se va zări într-un colț, la început beteag, (semn că natura nu poate muri) un singur ghiocel pribeag.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate