Poate mi-a mai ramas, pana la urma,
O aschie de cruce implantata in palma
Care ma doare de cate ori pipai
Ceea ce-mi spune lumea prin ochi.
Poate, in scutece murdare,
Copilul inca mai respira imbujorat,
Cu sobolanii rontaindu-i degetele.
Poate, intr-un tarziu,
Ma va secera constiinta, din genunchi
Si voi pune mintea, inima si puterea mea
In slujba Ta, Ziditorule!