S-a prăbușit secunda în frunzișuri,
Precum o stea de-a pururi căzătoare.
Răzbind un nor, tânjește să coboare
Scânteia tainei scursă pe tăișuri.

În seva frunzei picură răcoare
Împrăștiată-n blânde luminișuri
Și Carul Mare scurmă ascunzișuri,
Să-nalțe colb de aripi temătoare.

S-a-nchis sub pleoapă freamătul visării
Și s-au pierdut sub gene adieri.
Se zbate stins în candela mirării

Un licăr mut al vechilor dureri.
Însingurarea grea a înserării
Așterne pled de umbre și tăceri.




27 febr. 2005