Ce limpezi sunt copacii
Care mor,
Oglinditi in pielea ta
Tristã,
De cãprioarã,
Si cit de departe ard
Toamnelor
In care mi-am legat,
Cu disperarea albã
A statuilor,
Visele in jurul inimii,
Fiecare vis impletind
Conturul unei coaste.

Si pentru cã esti, toatã,
Dor si tãceri
Care dor,
Iubita mea de-o noapte,
Iubita mea de-o lacrimã,
Iubita mea,
Deocamdatã,
As vrea sã te pot
Imbratisa
Pânã la sânge,
Cu sângele meu,
Cu noaptea mea,
Cu lacrima mea,
Deocamdatã.