poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-01 | | "În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare și cu o coroană de 12 stele pe cap. Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin ca să nască." (Apocalipsa lui Ioan) Printr-un vârgolac de nori ți-am văzut chipul, Doamne, plămădit în apeironul văzduhului ți-am pipăit picioarele de pământ tremurânde potcovite cu atomi triunghiulari, prin pântecul mamei te-am amirosit cu ochii clipei, Doamne, și cu un zâmbet trist, felonic, ți-am urmat chemarea. De ce să mă nasc, Doamne? De ce-aș fi eu când pot fi el când pot fi ea? La ce folos sângele mieilor curs peste mine dacă balaurul (l-ai aruncat pe pământ, Doamne!) mă soarbe prin ochii celor șapte guri. Mi-am întrupat cuvântul, Doamne, și m-am născut. Mi-ai dat aripi de vultur dar îmi putrezesc sub soarele muced. Îmbuibat de lună îmi târăsc picioarele minții prin troienele negre ale nopților albe înjurându-mi și căutându-mi pântecul dihotomizat. De ce, Doamne, dintr-un cuvânt m-ai întrupat ca să mă pierzi într-alt cuvânt?
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate