| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2005-03-31 | | 
Nu-i om să nu se fi lovit și carnea rău să-l doară, Sau și-a rupt mână ori picior căzând de pe vreo scară, Ori s-a tăiat cu vreun cuțit, durerea nemiloasă Parcă-n ficat i s-a oprit și nu mai vrea să iasă. Focul arzând să te atingă sau plita care frige, O usturime vei simți în creier cum se-nfige. Sub unghie să-ți intre brusc o așchie măruntă, Scrâșnești din dinți cutremurat de o durere cruntă. Pe trupul tău orice durere, mai mică sau mai mare Poate-a lăsat o cicatrice, dar semnul nu mai doare. Și n-o să doară niciodată doar dacă-ți amintești, Și trupul tăbăcit de ani, te face să zâmbești. Dar o durere-ngrozitoare se-nfige ca o coasă În suflet sufocându-te ca moartea nemiloasă. Și nu va curge strop de sânge, nici semn nu va rămâne, Dar e-o durere-atât de crudă și inima-ți răpune. Și glonțul se oprește-n piept, și chiar săgeți o mie. Biciul plesnească fără milă! Cresteze-n carne vie! Nu vor pătrunde pân’ la suflet, el stă ascuns, cuminte, Și-l pot ucide parcă-n glumă, doar câteva cuvinte. Pentru că vorba-i ca o piatră ce o arunci în mare. Plesnesc cuvintele ca biciul și Doamne, cât mai doare! În suflet…care-n agonie…îl simți cum ți se stinge, Cuvinte crude l-au ucis și inima îl plânge… 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate