Putin rastignit de sagetile propriilor idei
am obosit pe o margine de noapte,
in asteptarea vreunui semn de la tine,
ce stim amandoi ca nu mai vine
s-au vrut rebele clipele dintre noi,
dar,blandele au nascut copaci goi.
Acum te-astept la sarutul noptii cu stelele,
cocotat pe ramurile sale vestede
tot incercand sa-i dau viata,
sa-l umplu cumva cu emotie sau vraja
Dar el sta neclintit,in maiestuoasa sa amortire.
iubito,de-ai putea sa-ti arunci o privire
poate ar invia radacinile sale cu flacara din ochii tai calzi
si-apoi incet,incet de bucurie s-ar naste iar,
copac ce deunazi crescuse doar bizar
impletindu-si bratele printre noi,
copii nascuti din lacrimi si ploi
si poate iar crescut prin noi am invia si amandoi
prin ramurile sale...