chipurile tu îmi bați minutele-n tâmplă
ca un ceas înlemnit într-un abanos
căzut de pe perete la o secundă fără un sfert
și-mi pui timpul la pachet într-o scorbură
eu să caut să nu mai aștept
fără secundele tale încet curgătoare
și atât de scurse într-o deplasare
a vremurilor mai concret
chipurile tu mă lași fără scriere
într-un ceaslov prăfuit de stele
mă scrii Odisee fără femeie
mă lași într-un tărâm al nimănui
mai ascuns de privirile șoimilor
mai scufundat decât Atlantida
ce spaimă în tine
că aș putea muri fără să te anunț
pe pietre pe corăbii pe
ceasul de pe perete
căzut într-un colț
uitat de demult
între muchii
de iubiri
discrete