Poemul acesta este ca un bărbat pe care l-am jefuit de cuvinte
l-am buzunărit ca o stricată ce sunt
în timp ce el mă iubea
i-am vândut sufletul pe o mărgea sau pe o mărginire
acum îl ascult cum plânge într-o gară
îl văd fumînd pe treptele care coboară spre ciorapii mei plasă
îi smulg ochii să văd culoarea mea cea nouă și vinovată
îl închid în cutia de rezonață a propriei frici
iau de pe el până și ultimul cântec sfâșiat ca un palton de catifea mult prea vechi

Poemul acesta e iubitul meu din toate celelalte poeme