ne îngropăm adânc în țărâna dorinței
trupuri îngemănate spasmodic dospind a dragoste
ruine înmiresmate de dorul care ne aprinde
pustiindu-ne deșertăciunea

într-un mănunchi de oase ne cabrăm sufletele
apăsate așteptate să se regăsească
în oaza de memorie a cărnii

mereu în umbra noastră târându-se după noi
ca o cicatrice a sufletului
căutătura bezmetică a uitării
încolăcindu-ne devorându-ne
dezbrăcându-ne goliciunea
grăbită să se decojească