amprente însângerate ale unui rege, pe oglinda destinului, inspiră
dâre de umbră din camera ce mi se pare tot mai mică.

limbile orologiilor sfărâmate zac pe covor și pe masă printre
triluri de flaut din cutia de lemn.

scântei:
latul cuțitului pe zborul polizorului deșteaptă suferința.

un vânt de iarnă absoarbe lacom bucăți din memoria unei primăveri:
expiră muguri de nuferi.

inspir
coasta ta acoperită de alge efervescente, implantată în umarul meu,
zambetul tău tremurat din stropii de rouă, strivit pe buze.

zvâcnind,
sevele mâinilor mele te caută... prin zăpadă.