incerc sa ma privesc
alaturi de tine
si sa-l fac pe "eu" "el"
si pe "tu" "ea"

dar pronumele astea nu spun prea multe
asa ca cer vantului urechi de aer
ca "el" sa poata pe "ea" sa o asculte
cu toate ca "ea" nu contine nici o consoana
neavand deci gravitatea concretului

diferenta majora dintre "el"si "ea"
e ca plina de muzicalitate "ea" e hilara
pe cand "el",mimeaza solidificarea
uimind pe "ei" cu lipsa lui de implicare

acum tu lasa-l pe "el"
eu deja am lasat-o pe"ea"
si hai sa ne lasam unul pe altul
sa asculte gandurile celuilalt
cu urechea comuna pe care vantul
la rugamintea cuvintelor
ne-a dat-o.