poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-15 | |
când ajungem bătrâni ni se spune
ai dat în mintea copiilor nebucurându-ne cu zâmbetul pe buze topit ca o lacrimă arsă de îndepărtare doar amărăciune și neputință doar singurătate și părăsire mai avem printre degete cum altădată cerneam nisipul de la castel și orizontul lipit de degete despre copilărie nu se poate vorbi decât cu capul dezgolit în aceeași poziție pioasă de aducere aminte ca și cum copilăria ar fi fost eroul nostru necunoscut cel care ne-a salvat de la îmbătrânire cel care ne-a dat liber la nebunia credinței fără a cerceta despre copilărie nu se poate vorbi decât cu zâmbetul pe buze ce altceva mai de preț reușim să strângem într-o viață luată la bani mărunți dacă nu amintirile noastre din copilărie singurele care ne mai țin minte singurele care își mai aduc aminte de noi așa cum am fost așa cum încercăm astăzi să fim prin copiii noștri prin copiii copiilor noștri poemul acesta îl voi închiria tuturor celor care au uitat de copilărie tuturor celor care nu mai țin mine că au avut și ei parte de dulcea naivitate a sincerității vine un timp al nevoii de copilărie așa cum și cei mai puternici acumulatori din lume se mai pun din când în când la încărcat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate