Cuvinte Ucise


Dincolo de cuvinte este esența, atunci de ce să ne chinuim sufletele
Cu zgomotele noastre infernale ?, și totuși limbajul este poarta spre ceilalți
Cuvintele zidesc o lume necunoscută necuvântătoarelor, o lume problematică
Natura nu își este sieși suficientă fără o minte care să o perceapă
Cuvintele sunt cele care exprimă frumusețea lumii noastre înconjurătoare
Dar ele ucid în același Timp, pot sugruma sufletul lumii prin necuviință.
Se dovedește că totul poartă în sine o eternă dualitate, ființa însăși
Pare a fi androgină, complementaritatea contrariilor fiind esența sa.
Există un limbaj sacru al naturii și un limbaj propriu numai nouă oamenilor
Atunci când cele două limbaje sunt în deplină armonie abia atunci se face auzit
Dumnezeu, muzica sferelor și limbajul ființelor raționale redau împreună
Simfonia eternității, armonia universului fiind cântecul Ființei de Lumină.
Atunci, încetați să ucideți prin cuvinte fără rost, prin urlete care sfâșie divinul
Opriți spectacolul decăderii noastre oglindit în limbajul desacralizat folosit
De cei mai mulți dintre noi, nu mai faceți din zbieretele voastre o falsă muzică
Mai bine ucideți cuvintele în voi înșivă, și din nerostirea lor faceți o taină
Ascunsă în sufletul vostru taina cea mare va da în cele din urmă rod
Și din cuvintele de ocară ucise odinioară se vor naște vorbele pline de duh și înțelepciune ale unei vieți viitoare.