poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-09 | |
Credeam ca nu stii ca versurile sunt albe
E vara, dar ninge poetilor in culori Van Gogh are o piesa pestele cu palarie Si una floarea soarelui cu soldati sovietici. Ei sunt realisti, impresionisti, expresionisti, Am auzit ca Picasso e milionar Betivul Utrillo si fratele sau Modigliani Sunt furati chiar mai mult. Si-au mancat urechile pentru o calatorie in Pacific In insule in care au disparut Ca apoi sa apara la Luvru Toulouse-Lautrec e maestru, dar n-a stiut. La Guernica un soldat a aruncat o bomba Si chimia atomilor a inceput Picasso e nevinovat, dar isi iubea patria. Si uneori femeile pe care le-a avut. Napoleon iubea Germania pe care a unit-o Si pe Walevska nefericita Ca Karenin pe sotia sa Si tarul Alexandru Rossia. Tovarasul Stalin nu colectiona piese de arta Dar ii placeau fetele in costume rusesti Care cantau la ziua sa Si pe care le-a luat cu el cand a plecat. Vezi ca versurile au inceput sa-si schimbe culoarea E floarea soarelui a lui Van Gogh E Gauguin pe fetele inocente din Pacific E Toulouse–Lautrec care nu a stiut niciodata ca e maestru. Sunt langa tine cand visezi, Dar te rog nu mai scrie in versuri albe E o culoare pe care arta ce o cunosc Nu ma lasa sa te iubesc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate