Cernit de-atâta trudă m-apropii de pereți
dar trec prin ei, voi ochii mei nu îi vedeți?
Aș vrea să vă smulg din această vrajă
căci nu sunteți în stare să mai stați de strajă;
sau las pleoapa să cadă cu sete de hoinar,
răspuns la fremătarea frunzișului stelar.
Luceferi negri așteaptă scanteierea
din focurile aspre, ce îmi umbresc vederea.
Pânza unei nădejdi pierdute mă pândește,
amurgul sumbru mă cuprinde și umbrește
un ochi înlacrimat, ce curând va muri,
odată cu singuratatea și arta de-a iubi.