poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-08 | |
Magie
Șapte zori au tremurat pe un gând neîmpăcat și-au adus la brâu cu ele toate dorurile mele. Și le-am pus la cingătoare toate floare lângă floare. Șapte nopți neîmpăcate am visat doar stele coapte atârnând de luna plină pe o ramură streină, ce se apleca din nori până-n colț la subsiori. Șapte fete despletite cu picioarele albite tot treceau seară de seară pe aceeași ulicioară la fântâna părăsită și la apa împietrită. Șapte, șapte, Doamne, șapte cu neînțelese șoapte se aud trecând mereu, parcă în sufletul meu, șapte vise nepereche clipocinde în ureche. Sonet de seară Sus în cer înfloare luna Muguri ca întotdeauna. Nu e nimeni s-o cunoască Răsărită-așa-n fereastră. Ca un deget lung prin toate Trec razele-i aplecate. Dulci, nevinovate, albe Cad miresme salbe, salbe. Tu dormi în vatra unei pleoape Cu părul răsfirat în unde Și cine știe că nu-s ape Pe cer din nopți de niciunde, Sau înfloritele petale Ale florilor mărunte? Secret Sunt paznic. Păzesc luna din cer de stelele ce ar putea să cadă în ea. Ce meserie frumoasă! Cine n-ar vrea să aibă nopțile cu lună din viața mea? Și ce nu ar da să privegheze și să vorbească cu stelele moarte din noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate