Si vantul bate in calea uitarii...
Si vremea trece in urma durerii...
Si lacrimi se scurg usor pe obraz...
Si totusi m-apasa un mare necaz:
VREAU, dar NU POT... sa dau totul uitarii,
POT, dar NU VREAU... sa pun capat durerii.

Traiesc in trecut, si asta ma doare. Refuz viitor si totusi...
Prezentul rebel, il traiesc...
Si totusi TRECUTUL imi apare in cale.

Acum imi doresc ca vantul sa bata
Din apele tulburi ale sufletului..sa vina sa ma scoata
Furtuna-i prea mare si nu pot sa rezist
Si tot, dar tot ce ramane din mine acum E UN SUFLET TRIST.

Dar lacrimi nu vor sa se avante in jos, printre pleoape...
Continui sa-mi duc viata, si necazul incet,
Continui sa sper ca voi lua-o incet...
INCET...PE DRUMUL CEL DREPT.