Au ieșit îngerii din pereții de beton
au ieșit îngerii din oțelul armăturilor
și cei din scaun și cei din masă au ieșit
și îngerii transparenți din sticla ferestrelor
Toți, au ieșit înconjurându-mă
cu degetele lor de copii răsfățați
ridicate spre mine
tu, mi-au spus, tu ești vinovat

eu, m-am făcut ghem ca un arici
cu palmele ascunzându-mi ochii
până când îngerul meu din lacrimă
nevăzut, singur și răzvrătit
îmi va fi surâs iertarea...