fiecare agonie
ar trebui să fie ultima (pe când pentru oameni
anestezii estetice?)
groparii semantici
conturează în var gropile comune ale edenului

copiii se bucură
găsesc pe jos pe sus găsesc bănuți de argint
bătuți în suflet
dinți îmbrăcați
în părți egale ecoul avalanșelor de întuneric

orizontul-cârjă
rănește cerul sprijinit cu toată greutatea pe vii
pruncii nu vor
să se mai nască din femei cu iz de crizantemă

ca un stetoscop
se holbează luna în visele pacienților englezi
(oamenii scriu mereu mai englezește poezia)
îngropate genii compun marea fugă din etnic