ce ciudata mai e si viata aceasta ...
si cat de ciudati sunt oamenii ...
cateodata am impresia ca nimeni nu se cunoaste cu adevarat,
caci nici unul nu suntem constanti.

toti avem toane,
da, si toti avem ateptari si vise si sperante ...
dar cat de relativ este totul, ah, cat de relativ ...
pana si viata-i relativa!

suntem animati de cele mai fierbinti dorinte
atata vreme cat nu avem inca ceea ce ne dorim,
dar odata ce am atins "fericirea",
se naste visul unei alte "fericiri" mai "fericite".

cateodata am impresia ca ma cunosc,
iar alte dati, din oglinda priveste-un strain ...
cum ar putea cineva sa ma cunoasca,
daca eu insumi nu stiu cui ma-nchin?