Ca și când mă mai rog

Nu aveai adăpost.
Te-am poftit la mine în casă,
ți-am găsit un culcuș,
te-am ospătat cu bucurie la masă,
ți-am dat haine,
și la mine-ai rămas.

lângă tine au venit altul, și altul,
toți săraci,
fără hrană, și haine, și încălțăminte, și casă.

"Iubește-ți aproapele tău ca pe tine însuți",
a spus Iisus.

aș primi întreaga lume la mine,
dar casa mea este cerul gol,
hrana mea, iarba câmpului,
hainele mele, vântul,
iar rugăciunea mea -
singurătatea și gândurile -
pe care scriu poezii
ca și când mă mai rog...