domnule doctor,

mă doare de câteva apusuri umbra...
mă doare vișiniu cu lacrimi negre și amar,
cu chip de cascadă spre cerul nedeschis
de ceva mai bine de doi ochi căprui, dreptul cu o pată verde.
e ceva senin care îmi doare începutul și speranța și durerea...

domnule doctor,

daca aveți ceva radiații cardinale
cu neutroni spre dimineață
si niste molecule de hidrogen
destabilizate de neînceput,
dați-mi și mie un kilogram.
vă plătesc în jumătăți de punct...
pentru dumneavoastră am trei puțin pătate de umbra mea bolnavă...

domnule doctor...

mai e mult până la apus?
că vreau să îmi îngrop dimineața în ochii TÃI,
să nu o las să moară în cavoul decrementării rasei mele...

domnule doctor,

să nu imi zgâriați mormântul de fum...