CLOȘCA DE LUMINÃ

Aș vrea să piui, Doamne, după Tine,
Să mor încet, chemându-Te mereu,
să-mi fie mângâierea-Þi alizeu,
să fiu senin, ca bolțile senine -

Și să renunț la tot: să tot aștept
copiii să mă-ntrebe vreo problemă,
maturii să se bată pe vreun drept,
Și Domnul să rămână o dilemă -

apoi din casă voi ieși senin,
cu o pereche de-ncălțări și cu o haină,
voi colinda prin marea lumii taină,
mâncând pământ, și flori de rozmarin -

Și-ntr-un târziu vei coborî la mine,
să-mi spui că viața mea s-a încheiat,
că nu mai am nimic de așteptat,
că Dumnezeu, și pentru mine, vine

Atât de mulțumit și împăcat...

Și ca un pui la cloșca de lumină,
Voi piui în Tine, mamă bună...