departe-mi este dorul, neliniștea-i departe
privesc în depărtare un trist, banal apus
mi se citește-n suflet mâhnirea de altădată
și poate neîmplinirea întregului trecut

mă zbat în neștiință când nu te știu aproape
căci parcă pretutindeni îți simt prezența ta
porunci trimit în vise pe tine să te-aducă
așa te vreau aevea tu ești sortita mea

de multe ori te caut, în preajmă nu e nimeni
mă uit cum trece timpul iar tu apari, dispari
nu îți condamn menirea o știi și tu prea bine
un rol îl ai tu veșnic,un rol ce îl doreai

și zâmbetul apare, te văd iar lângă mine
ești tot ca înainte, o aparență doar
chiar de nu-ți simt eu gura și ochii și privirea
tu nu-mi trădezi plăcerea,doar tu ești umbra mea