ICOANA
din istoria bisericii Madona Dudu, Craiova

Și cerul a scăpat icoana-n crengi.
Pesemne-acolo s-a rugat o mamă,
Un păcătos de seamă și-a dat seamă,
Sau s-a născut un prunc sărman pe cergi –

Și un păstor găsi în crengi icoana,
Și a vândut-o unui negustor,
Căci toți ne vindem dragostea și rana,
Și le iubim din banii tuturor –

Dar tot venea la loc, în crengi, icoana,
Se întorcea așa cum s-a născut,
Cu peștera, cu pruncul și cu mama,
Și lumea o vindea de la-nceput –

Și toți vedeau că dânsa se întoarce,
Că nu e chip o dragoste să vinzi,
Că mama și cu pruncul au ca pace
Aceeași libertate de arginți,

Și-au ridicat biserică, să aibă
Întreaga lume-n dânsa adăpost,
Să nu mai plouă peste mame oarbe,
Nici peste prunci născuți fără de rost –

Și-ți spun, Marie, să nu dormi, sărmană,
Și-ți spun, Iisuse, turma să-ți aduni,
Că lumea toată parcă e o rană
Ce vinde și răscumpără minuni –

Și nu mai este loc de nevânzare...
Și-atunci din toată Lumea, Vă rugăm
Să faceți o biserică în care
De prețul mamelor cu pruncul - să uitam...

30 ianuarie 2003