Eu sunt un anonim uitat de lume
Nu am o țintă, n-am un scop precis,
N-am casă, am uitat și al meu nume,
Mă simt aidoma unui proscris.

O fată cunoscută-n tinerețe
A dispărut complet din viața mea;
Nu voi uita nicicând a sa mândrețe
Mă luminam, spre mine când privea...

Deși confuz mi-acuma chipul ei
Adesea regăsesc vreo trăsătură
În chipul unor oarecari femei
Și-n inim-atunci simt o-nțepătură...

Adesea mi se-ntâmplă să visez
De undeva din ceață se ivește
Fantoma dragei mele...nu cutez
Să cred ca poate încă mă iubește...