Tata

Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câtă nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata...

El doarme-atât de sfânt în cimitir...
Și eu aștept din moarte să se scoale,
Să-mi pună palma peste tâmple goale,
Să mă învețe viața, fir cu fir...

Și poate că de-acolo, sus, din cer,
El mă aude și mă vede, încă,
Și poartă-n ochi o lacrimă adâncă
Și iubitoare, pentru tot ce-i cer...

Câtă nevoie, Doamne, am de tata...
De sfatul lui, de mâna lui fierbinte,
Câta nevoie am de-al meu părinte,
De inima-i atât de mare, biata...