locuia într-o casă mare
un apartament cu multe camere
și fiecare cameră era o altă casă
în care altcineva o iubise
împraștiindu-i sângele pe pereți
un sânge pe jumătate dureros
pe jumătate dulceag
din care se trezea doar în vis

când se oprea timpul

se deschideau ușile
și începea să-i fie frică
de umbrele schizofrenice îngrămădite pe praguri
de baionetele polițiștilor
în care urlau stelele nopții ucise
de doctorii camuflați în zăpezile albului

și totuși

nimeni nu era mai înalt ca iubitul ei
pe gura lui murea liniștită
în fiecare clipă
fără rochie de mireasă
ca o lumină nefirească in cautarea unui pat
în care să doarmă

târziu

alerga pe holurile lungi ale casei
strigându-și sufletul
pierdut între beculețe și cutii muzicale
un ursuleț de pluș cu inimă roșie
umbra unei copilarii
nascuta demult

intr-un cer