Cand o voce topeste gheata ochilor tai, cand curge in timpanul infundat, precum notele ploii, ascult-o! Acopera-te cu muzica! Zgomotul acela de cutie metalica, te cutremura? Asculta-l!
Tortura infernala ce-ti sunt gandurile, pastreaz-o! Cand simturile iti explodeaza, cand in adancul tau picura cu scantei, cand privind cerul iti pare atat de josnic pamantul, ia o pensula!Picteaza fiecare particula de aer, imbiba acuarela in fiecare lacrima... vei obtine o scena: culoare si paloare... tu esti acum Mana Creatoare... si totusi, ce opera e asta? E infinita ta dorinta? zambete false, buze triste pline de culoare, maini respinse de suflete. Te simti fericit acum? Te-ai convins ca nu poti schimba lumea?
Si am patruns din nou in tine, acolo unde miroase a sange si lupte geniale, acolo unde se taraste precum iedera raspunsul... in universul tau unde spirtul fierbe si secundele trec precum lumina. De ce suspini suflet?
Rupe din valui si toarna-ti in vene cantecul oceanului, dezlipeste corola junglei si ingroapa-te in ea! Absoarbe nisipul desertului si arunca-l in ochi! Nu te teme de miraje, priveste-ma cu sufletul !
Iar Tu, in esenta esti acelasi, numai lumea e alta... ii vezi acum adevarata fata?
Nu cred... important este sa ramai om, cand natura te transforma in maimuta, sa mori pentru a te naste...
Sa aspiri la iubire cand adesea simti ca iadul e gol si toti demonii sunt aici pe pamant.
Sa cauti frumusetea nu acolo unde este orbitoare, in soare, ci acolo unde u a fost mangaiata, unde misterele se impletesc in lumini calde, cu pete de umbra, in luna?!
Ma simt obosita, ma doare… trecutul se topeste in ziua de azi, iar azi in maine, e parte din mine. Ce nebunloasa m-a cuprins... as vrea sa rup cuvinte, sunete, sa nu aud simfonii precum “Dragostea nu cunoste legi!”
Esenta se afla in noi toti: Tu, el, ea sunteti lumea si universul intreg, sunteti sfarsitul, zarea.
Iar... Eu? Eu sunt alta lume, alt fior, alt spirit. Suntem o multitudine de inimi batand... ca a ajunga unde... la fericire?
La ceea ce nu cunostem de fapt?Plang din tine, din toti, ce raze ma strapung, mi-au uscat lacrimile…
Ce cautam... iubirea? Inalta-te fiinta! Din iubire au ramas dar cioburi, pe care tu, cu saruturi umede le vei lipi, vei renaste capodopera! Esti atat de imperfect si totusi din iubire te nasti, iubire respiri... iluzii??
Priveste-i izvorul, miezul tau: Tu i-ai dat culoare, ea este viata!
Mai admira-te odata! Ce esti tu?Un trup, o inima si doua suflete … ei bine omule, de minunea asta cine e responsabil? Sa nu spui ca Eu, Eu doar tu-am deschis poarta spre Rai…