Dreptul,notiune abstracta,ideal imposibil,stiinta nascuta de oameni pentru oameni,stabileste limite si impune reguli,ne contureaza viata si ne defineste societatea.
S-au scris milioane de kilometri de hartie,s-au consumat la fel de multe tone de cernela, cei mai luminati oameni din toate timpurile au creat,si-au dat cu parerea,au completat, au imbunatatit si dezvoltat aceasta stiinta atat de coplexa tocmai prin simplitatea sa. Privit in esenta dreptul poate fi considerat o latura a filosofiei. De ce? Fiindca intregul sistem de drept(in general) este fundamentat pe morala,fiindca norma juridica nu poate exista fara norma morala,fiidca justitia este instrumentul cu care se apara morala si aceasta nu poate depasi anumite limite,tot ale simplei morale(acum vorbim bineinteles teoretic)si dupa cum toata lumea stie morala se afla in apanajul filosofiei. Dreptul poate fi considerat un manual de functionare si operare al uluitoarei masinarii a umanitatii. Nu este altceva decat un set de reguli care ajuta la ordonarea si controlarea haosului. Stabileste si mentine un echilibru fragil intre ordine si haos,intre umanitate si animalitate,intre individ si societate.
Prin urmare dreptul in intreaga sa complexitate ar trebui sa fie procesul catalizator cu ajutorul caruia se obtine mult ravnitul adevar sau dreptatea. Altfel spus dreptatea ar trebui sa fie unicul rezultat al acestui imens consum de energie care este necesar in procesul de justitie. Asadar,in zilele noastre conceptul de drept-justitie,ca rezultat al framantarilor umane de sute si sute de ani are rolul de a definii si contura un alt concept abolut necesar existentei noastre ca fiinte inteligente si anume conceptul de adevar-dreptate,care ar trebui sa stea la baza tuturor actiunilor noastre ca oameni,ca membri a unei societati. Absolut orice poate fi privit din mai multe puncte de vedere,orice lucru are mai multe fete si orice afirmatie are mai multe sensuri. Realitatea nu este altceva decat ceeea ce vrem noi sa fie. Adevarul este al fiecaruia si marea majoritate a cazurilor este fals.
Asadar ce este dreptatea? Dupa umila mea opinie dreptatea la fel ca adevarul nu poate avea niciodata o definitie in sens general;doar ne putem da cu parerea referitor la aceste probleme dar numai din anumite puncte de vedere. De exemplu dreptatea poate insemna respectarea drepturilor legale ale semenilor nostri,sau altfel spus dreptatea inseamna respectarea legilor impuse de statul de drept. Dar dreptatea are si un sens moral, adica respectarea unor norme morale si de multe ori dreptatea legala vine in conflict cu dreptatea morala si atunci apare confuzia:pana la urma ce este dreptatea? La aceasta intrebare ne raspunde Platon in lucrarea sa Republica: “dreptatea este dreptul celui mai tare…a face nedreptate este mai bine decat a o suferi…dreptatea este ceea ce foloseste celui mai tare.” Asadar,doamnelor si domnilor la fel cum invingatorii scriu istoria cei puternici fac legea,sau alfel spus legea este pentru omul de rand iar dreptatea este a celor puternici. Din pacate esenta omului este nedreptatea si nimeni nu e drept de bunavoie,ci doar silit. Dreptatea si adevarul,la fel ca si dreptul si justitia,nu sunt altceva decat niste vise frumoase care vizeaza ceea ce trebuie sa fie,nu ceea ce este. Dar putem privi si altfel lucrurile:tocmai din aceasta neconcordanta dintre ceea ce vrem sa fie si ceea ce este, tocmai din aceste imperfectiuni permanente si dezamagiri constante iese la iveala adevarata maretie a omului. Aceasta maretie consta in puterea de a visa in continuare,in puterea de a continua lupta,in puterea de a urmari totusi idealul in ciuda tuturor dificultatilor. Si ceea ce gasesc eu si mai fascinant este ca aceasta cautare,aceasta lupta se desfasoara de mii de ani si oamenii de azi sunt la fel de insetati de adevar si noi orizonturi.
Daca deja incepeti sa va simtiti bine? Asta e o iluzie. Adevarul e ca traim intr-o lume cat se poate de imperfecta si asta se intampla numai ca asa vrem noi. Societatea in care traim nu este decat propria refexie a individului. Mai ales in Romania datorita abuzurilor repetate dreptul si justitia au scazut mult in ochii oamenilor,ce sa mai vorbim de adevar si dreptate care au devenit subiect de glume. Asadar in Romania mileniului III,intr-un mediu ostil valorilor morale si culturii adevarate nu ne mai ramane altceva de facut decat sa filosofam,sa observam, sa ajutam sa apara noi idei si poate intr-un final ceva sa va schimba si cine stie…poate chiar va fi bine,poate vom cunoaste adevarul si poate justitia va fi justitie si dreptatea va fi dreptate,poate atunci lumea va fi multumita,poate intr-un final totul va fi cat se poate de bine si lucrurile vor vea un sens…dar eu nu cred in happy-end-uri.