Aud ceasul dimineata, ma chinui sa ma trezesc si apoi sa-l opresc, nu-i mai suport zgomotul infernal. Ma intorc atunci cu fata spre fereastra si ma uit in gol, inca incerc sa ma trezesc. Apoi incep sa ma imbrac si trec pe la cel mai bun prieten al meu pentru a merge la scoala. Pe drum spre scoala fiecare povesteste ce-i trece prin cap, ce ar vrea sa faca, ca a facut, ce a visat... Ajuns la scoala ma gandesc cum sa treaca mai repede timpul, ma gandesc ca vreau acasa,incerc sa-mi aduc aminte ce am visat aseara. In sfarsit e ora doua si simt cum golul pe care il provoaca scoala este umplut de un sentiment de fericire, de eliberare. Dar stau si ma gandesc ca daca nu ar fi scoala nu ai mai avea timp sa mai gandesti, scoala este singurul lucru care imi stimuleaza creierul si asa amortit. Fiecare om incearca sa gandesca la ceva anume, fiecare om are un ideal, un tel pe care vrea sa il atinga. Idealul meu este acela de a ma mentine pe aceasta linie, sa gandesc chiar daca nu tot timpul dar nu vreau sa ajung ca cei mai multi oameni pe care ii vad zi de zi... - sa nu ma gandesc la nimic. Vreau sa simt cum imi trec ideile prin cap, cand inchid ochii sa vad un peisaj o imagine, daca ma uit la un lucru anume vreau sa-i vad frumusetea si nu utilitatea. Vreau sa fiu diferit, sa pot atunci cand adorm sa ma gandesc ca maine o sa ma incerc sa fac mai multe ca astazi... Sa pot sa spun... TRAIESC... atunci cand ma trezesc...