Tristete....Durere...Singuratate.....Si Golul....Golul in care cad....GOLUL pe care-l simt in mine....GOLUL cu care ma contopesc....De ce eu ? ....M-am nascut sa sufar....Deja a inceput sa mi se para ceva normal, ca sirespiratia....Dar nu pot accepta....
Ceea mai grea boala....SINGURATATEA....desi sunt inconjurat de oameni sunt singur....Apoi .....SUFERINTA....suferinta sufletului....Si peste toate ca sa-mi faca in ciuda SPERANTA.....Daca nu as avea Speranta nici nu as fi existat....
Atat despre mine

Acum am sa va spun o poveste. Poveste la varsta astsa? ati obiecta probabil indignati...Mi-e mi-au placut intotdeauna povestile, indeosebi cele triste
....Poate pentru ca ma regaseam in ele....
Am sa va spun povestea unei flori de exemplu....Voua ce floare va place? Sunt frumoase....Eu prefer indeosebi trandafiri....Sunt poate cele mai controversate flori....

Deci a fost odata , un camp, un camp foarte intins.Nu radeti, asa se incep povestile....
Dar campul acela era plin de spini, de burieni, parca intregul rau vegetal s-a strans pe acel camp...
Intr-o zi insorita, o pala de vant a sadit o samanta, o samanta normala....Dar zilele treceau, a rasarit o mica planta, delicata, parea foarte delicata in comparatie cu burienile barbare ce -o inconjurau....
A inceput sa creasca, burienele din jur au ignorat-o, nu se mai vazuse o astfel de planta, asa ca curiozitatea lor i-a permis sa creasca....Era un trandafir, era sublim... Pe zi ce trecea ,, burienile din jurul lui incepeau sa-l respecte involuntar....Nici ele nu intelegeau motivul....Frumusetea, si mireasma lui ii impresiona probabil ....In tot acest timp bobocul de trandafir s-a deschis ....A fost sarutat de razele soarelui , bucuroase si ele de frumusetea si noutatea neasteptata....Micutul trandafir, a zambit si el
razelor solare era fericit, nu stia dece dar era fericit....A privit in jur ,nu putea sa aprecieze dezolarea peisajului, era prea pur, prea nevinovat....Isi saluta prin frumusetea lui vecini ...E asa frumos ....Zilele au trecut , bobocul sa- facut o superba floare cum nu exista pe intregul camp,viata nu era chiar asa de frumoasa asa de frumoasa.E adevarat inca saluta incantat razele soarelui , dar vai astea erau singuri lui prieteni....Celelalte plante erau niste ignorante, nu faceau toata ziua decat sa caute sa acpareze cat mai mult teren, cat mai adanc, cat mai multe substante nutritive, si doar atat...Micuta floare dorea sa vorbeasca despre caldura soarelui, despre placerea pe care o ofera adierea vantului, despre orice ....Dar nici spini, nici maracini, nici macar scaieti care pareau mai
luminati nu puteau face ceva , pareau altfel.... Singuratatea se asternea in sufletul micutului trandafir...
Ar fi vrut...Ce ar fi vrut....Inainte de asi defini gandul cazu intr-un somn adanc...Incepu sa viseze....Era pe camp, era tot singur , era dureros , dar era soarele era totusi placut,.... Deodata burienile din jur s-au infiorat, a
simtit nelinistea din sufletul lor , simtea teama....Era vantul? Nu pe el il cunostea....Nu era nici frigul pentru ca-l simtise, Ploaia il linistea? Nu era nici ea .... Era o mana...Nu intelese ce se intampla....Nu stia ce se intampla
... Nu stia ce este o mana....Pana sa inteleaga ce se intampla, mana il rupse....Nu-l durea, din contra ....Se simti ridicat deasupra intregului camp....Si acum uratenia burienilor il faceau sa simta mila pentru ele....Ar fi
vrut sa le spuna ca daca ar fi vrut , ar putea sa devina si ele mai frumoase , dar era prea departe , prea departe....Nu mai simtea nimic , doar o placuta
amorteala,apoi simti apa ...Era mai multa decat ii aducea ploaia cand era pe camp, mult mai multa....Era intr-un pahar....Dar nu stia , si il privea cu admiratie....Se simti atins, buzele necunoscutului care-l culese il
facu sa simta ca il strabate un fior ,placut, nou, deosebit....Incepand cu ziua aceea totul se schimba, invata lucruri noi, simtea fericirea cand cel ce il culeseii
ii aducea apa proaspata, il privea , ii povestea nelinistile lui ca unui prieten....Si micul trandafir asculta, infiorat de placerea noutati....Uitase
de campie, uitase de plantele patetice si fara de vointa, uiatse ce inseamna sa fie singur, nu stia ce mai inseamna durerea, deznadejea. O picatura de frig, ii atinse o petala firava...Deschise ochi surazand, privi in jur, dar VAI era din nou pe camp. Stranse ochi sperand ca era un cosmar....Frigul dimineti il facu sa se trezeasca....Deci asta a fost, un vis.
Un vis care ii lasase ceva amar in el....Un vis care ii aduse mai multa singuratate....Dar , stai nu era asa, acel vis i-a aratat ce trebuie sa faca....Zambi....Nu era totul pierdut ....Si ca o asigurare razele de soare il
saruta cu blandete pe delicatelei petale....Curaj, nu este pierdut chiar totul....Va striga la burieni, le va invata sa fie mai bune, mai frumoase....Si va continua sa viseze, sa spere....Si nu numai
As fi incalecat pe o sea , dar din pacate pe unde sunt nu e la moda , asa ca ma retrag discret, si sper ca ti-a placut...