Ce e viata? Te-ai intrebat vreodata? Stiai ca pana sa vi tu eram doar o jumatate de certitudine intr-o mana a destinului? De fapt daca imi amintesc bine ai cazut intr-o zi de vara dintr-un nor ratacit deasupra planetei mele ca o picatura de racoare, ca o ploaie ce invie totul.Te-am simtit pe frunte si o vreme nu am ridicat capul ca sa nu te pierd printre pietrele vietii mele banale si fara rost. Te-am tinut asa si ochii mei citeau cartea cerului pictata cu desenele copilariei, cu balauri si feti frumosi sub forma de albastru de Voronet.Cand intr-un final te-am lasat sa cazi, nu fara regret, te-ai transformat intr-un izvor imens, intr-o fantana cu apa rece la care au venit toate animalele naturii. Parca eram pe o arca a lui Noe si sub noi plonjau delfinii certitudinii ca in sfarsit te-am gasit.Te-am gasit dar eu sunt mereu un calator prin tara sperantei si nu pot sta prea mult intr-un loc caci destinul imi este drum si dorinta, drum si viata.Nu te supara dar o sa ma intorc candva cu un car de stele si ma vei ierta cumva.Ce e totusi iubirea? Cred ca e roua diminetii cand soarele se hotaraste sa isi deschida umbrela de lumina certand noaptea ca a ramas prea mult intr-un loc. Stiai ca soarele si luna se iubesc in taina? Nimanui nu i-a trecut prin cap dar eu am vazut si am zambit.Ma gandeam la noi. Si la viata. Si la ghioceii care cantau in primavara la nunta unui greier.