Pornesc lin si suav spre munca este ora sase si un pic, autobuzul se lasa asteptat in statia plangacioasa, exact cum fac unii la zidul plangerii asa noi, cei din schimbul unu plangem in statie, deci si prin urmare statia este a plangerii.
Noroc ca suntem romani si nu ne ia nimeni la bani marunti sau mai mari "in caz de amenda" pentru ca noi cei din schimbul unu fumam frate in statia plangerii de mai putin si zic unii: "Hai ca a venit autobuzul".
Uite asa m-am luat cu vorba si nu v-am zis de ce plangem, iar daca nu v-am zis atunci cred ca am omis intentionat acest lucru, deci voi reveni la oitele mele. Cum ziceam, lumea asta a mea in care ma tot invart, este o lume frumoasa.
Azi de exemplu pot zice ca unele fete vor fi despuiate si mai toti baietii uita de problema cu schimbul unu' atunci cand vad un corp frumos de femeie asta in cazul in care nu e o fata mai tanara si intepata ce-si dezvolta caracterul umbland in fustita mini sau pantaloni mulati si nasul atarnat pe undeva pe sus prin cerul albastru si senin unde nu poti recunoaste cuiul batut in cer.
Uite ca urcam si urcam, cam des ce-i drept, in autobuzul muncii unde acum si aici e o admosfera destinsa, majoritatea oamenilor stau asezati in coltul lor de rai asteptand statia cu pricina, peisajul este pitoresc, ici colo cate un sofer nervos ce a uitat sa ia piciorul de pe accelaratie, mana de pe claxon sau stiu eu, sa-si uite injuraturile acasa.
E cald si bine, incepe sa-mi placa vara, nu pentru ca fetele se plimba aproape dezbracate ci pentru ca dimineata pot sa port maneca scurta si ma simt mai suplu decat ieri, nu ca as fi plin.
Cobor la ultima statie, aici ma regasesc in oamenii ce fumeaza cate doua trei tigari pentru a intretine o conversatie cat mai placuta inainte de a se furisa in fabrica unii dintre ei mai baftosi din fire au si o cafea in mana iar asta numai pentru trezirea la realitate. Suntem o gloata de fumatori presurati ici colo cu cate un nefumator ce nu are chef sa intre in fabrica, acolo unde se munceste nu gluma.
Acum stau si privesc monitorul, nu sunt inca sigur ca m-am trezit. M-am plans destul in statie, asta pentru ca azi am aflat o minune; nu avem productie ceea ce e bine pentru mine iar pentru patronat e destul de rau nu ca mi-ar pasa dar sunt si eu un fel de om caruia ii pasa si isi face griji pentru ziua de maine.