Ce-ar fi dacă n-ar fi nimic...
Ce-ar fi dacă te-aș pierde cu fiecare picătura de soare si-apoi te-as gasi in fiecare gand de-al meu; daca fiecare idee de-a mea ai fi de fapt tu...
Ce-ar fi daca pe tipografia sufletului s-ar așterne praful si n-as mai scrie in fiecare zi zeci de romane cu un singur, unic subiect: tu.Mereu acelasi si totusi mereu altul,fara sa ma plictisesc vreodata...
Ce-ar fi daca secundarul sufletului meu s-ar opri in dreputul unei idei absurde, aceasi idee pe care odata o credeam de capatai..
Ce-ar fi daca mi-ar ploua printre ganduri si viitura ideilor ar risca sa acopere ultimul cuvant;m-am agatat de un colt al sufletului dar am alunecat-era uns cu o privire. In cadere incerc sa ma prind de ceva; la un moment dat am impresia ca m-am oprit- de fapt plutesc:te-am zarit pe tine. E doar o iluzie... credeam ca esti eu, credeam ca suntem tu...
Ce-ar fi daca te-as privi prin cioburile unui gand strivit de o idee,pentru ca niciodata n-ai fost "mai perfect" decat acum,cand te privesc printre cioburi...
Ce-ar fi daca visul meu s-ar refracta in luciul unei idei:imaginea rasturnata a sufletului,privita prin lupa constiintei...
Ce-ar fi daca n-ar exista nimic...nici un element primordial,nici un gand,nici un semn,daca totul ar fi nimic si nimicul ar fi tot?Daca te-as intalni intr-o zi de toamna,pe maulul marii? Daca ai ramane "Draga Tu" pentru mine, daca tu ai fi sufletul meu preferat? Daca nu ar fi nevoie de cuvinte si as vorbi doar cu sufletul tau?
Ce-ar fi daca azi candela gandurilor aproape s-a stins?! ...uleiul rancezit al unei idei e de mult profan...

Ce-ar fi daca toate astea as fi eu?
Ce-ar fi daca eu as fi EU?!Hhhmmm...
Ce-ar fi daca ai fi...