poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-05-10 | |
Spre alte zări plecând, duc dorurile noastre răvășite-n bătaia aripilor.
Azi dimineață, o pasăre îmi poposise la geam. “Tu cine ești?“ o-ntrebam în gând. “Ale cui doruri colinzi la fereastra mea?“ Nu mi-a răspuns. A zăbovit preț de încă o întrebare și și-a văzut de drum. “Du-te și spune - i-am zis prea târziu - că dincolo de ferestre cineva asteaptă.“ Inimi-păsări călătoare purtăm- poveri ce-asteaptă să-și ia zborul. Suflete-stoluri, încătușate de greutatea trupurilor, aducând cu cercul înscris în pătrat - doar puncte de tangență. Deasupra - triunghiul care le înscrie pe toate. Păsări- oscilație între cer si pământ. De la zbor la cădere nu-i decât un pas - o alice plus atracția gravitațională. Ogarul așteaptă. Și corbii. Gânduri- tot păsări - albe sau negre, pestrițe uneori, niciodată incolore. Rețele țesute-n eter - mii de ochiuri pe centimetru cub, doar câteva goluri locuite de negânduri. Mâine-am s-aștept iarăși pasărea. N-a venit. Poate cineva, la altă fereastră, i-a tăiat aripile.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate