Priveste-mi cerul fara nori
ma prinde-n el ca pe un spin
imi lasa vara spre amiaza
iar toamna o ascunde intr-o zi.

Ma strange tare, nu ma pierde
imi soarbe rasuflarea-n zare
cand teama norilor de seara
imi zguduie peretii din zenit.

Ma scurg, incet si pier in vant
nu-i nor, nici ploaia deasa nu-i
rugam sa ma topesc pe simpla raza
a unui astru-ndepartat de chin.